S-a descoperit formula matematică ce definește hipsterul

Un hipster este definit ca o persoană care adoptă cele mai noi tendințe, în special cele care nu sunt „mainstream”. Dar problema cu a încerca să fie diferiți este că toți cei care adoptă cele mai recente tendințe ajung în cele din urmă să fie asemănători.

Problema a fost numită „paradoxul hipsterului”, iar un matematician a creat formula care explică motivul pentru care fenomenul are loc.

Potrivit profesorului Jonathan Touboul, matematician la Collège de France din Paris, există întotdeauna un decalaj între momentul în care o tendință începe să aibă adepți mulți și momentul în care hipsterii o adoptă.

Decalajul apare pentru că oamenii nu pot ști în timp real ce decid ceilalți.

Drept urmare, hipsterii își dau seama treptat că o tendință nouă este pe cale să se impună, iar decizia de a o adopta este luată de fiecare separat. Acest lucru face ca hipsterii să se conformeze treptat unei tendințe care devine încet „mainstream”.

Un hipster adevărat, pe de altă parte, va trebui să își schimbe și să își adapteze constant stilul, personalitatea și doza de „autentic” ca un răspuns imediat la tendința care este pe cale să devină „mainstream”, iar studiul profesorului parizian sugerează că acest lucru este dificil de făcut în mod constant, dacă nu chiar imposibil.

„Dacă luăm grupuri mari de indivizi care interacționează, fie hipsteri, brokeri sau orice alt grup care decide să acționeze contrar majorității, încercând să fie diferiți, în cele din urmă vor ajunge să facă toți același lucru în același timp”, a spus profesorul Touboul.

„Motivul pentru care se întâmplă acest lucru este că e nevoie de timp pentru un individ să înregistreze deciziile celorlalți. Nu putem ști, în timp real, ce decid alți oameni, este nevoie de timp”, a mai spus profesorul.

Cercetătorul a spus că descoperirea mecanismului acestui paradox are implicații dincolo de „a decide ce costum să purtăm iarna aceasta”.

„(Studiul, n.r.) are implicații în descifrarea fenomenelor colective din economie și finanțe, unde indivizii pot fi interesați de a avea opțiuni opuse celor ale majorității, cum ar fi, de exemplu, vinderea unor acțiuni când alții vor să cumpere acele acțiuni. De asemenea, aplicațiile formulei pot fi extinse în cadrul neuroștiințelor, fiind utilă în studierea rețelelor neuronale inhibate, în care neuronii tind să fie activi când cei din jur sunt inactivi și viceversa”, a mai explicat Jonathan Touboul.